făcut
/fəˈkut/Etimologie
Din verbul a face.
Definiții
- acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare.
- (pop.; în superstiții) farmec, vrajă (făcută cuiva).
- (pop.) destin, soartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făcut | făcute |
| genitiv-dativ | făcutului | făcutelor |
| vocativ | făcutule | făcutelor |
| articulat | făcutul | făcutele |