fâlfâire
/fɨl.fɨˈi.re/Etimologie
Din a fâlfâi.
Definiții
- acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fâlfâire | fâlfâiri |
| genitiv-dativ | fâlfâirii | fâlfâirilor |
| vocativ | fâlfâire | fâlfâirilor |
| articulat | fâlfâirea | fâlfâirile |