furătură
/fu.rə'tu.rə/Etimologie
Din a fura + sufixul -ătură.
Definiții
- rarfurt, furtișag.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furătură | furături |
| genitiv-dativ | furăturii | furăturilor |
| vocativ | furătură | furăturilor |
| articulat | furătura | furăturile |