furură
/fu'ru.rə/Etimologie
Din franceză fourrure.
Definiții
- piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furură | fururi |
| genitiv-dativ | fururii | fururilor |
| vocativ | furură | fururilor |
| articulat | furura | fururile |