furoare
/fu'ro̯a.re/Etimologie
Din franceză fureur < latină furor, furoris.
Definiții
- rarmânie, furie, delir furios.
- rarpasiune violentă, patimă arzătoare; încântare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furoare | furori |
| genitiv-dativ | furorii | furorilor |
| vocativ | furoare | furorilor |
| articulat | furoarea | furorile |