← înapoi la căutare

furia

/ˈfu.ri.a/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din furie.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru furie.

furie

/'fu.ri.je/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină furia. Confer franceză furie.

Definiții

  1. stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.
  2. (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.

Exemple

  • Un om plin de furie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfuriefurii
genitiv-dativfurieifuriilor
articulatfuriafuriile

Sinonime: 1: înverșunare, mânie, (rar) înfuriere, (pop. și fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oțăreală, oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) năvârlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică