furgonetă
/fur.go'ne.tə/Etimologie
Din franceză fourgonnette.
Definiții
- automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furgonetă | furgonete |
| genitiv-dativ | furgonetei | furgonetelor |
| vocativ | furgonetă | furgonetelor |
| articulat | furgoneta | furgonetele |