furculingură
/fur.kuˈliŋ.gu.rə/Etimologie
Din furculiță + lingură.
Definiții
- tacâm hibrid bazat pe modelul unei linguri, dar și cu dinți precum o furculiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furculingură | furculinguri |
| genitiv-dativ | furculingurii | furculingurilor |
| articulat | furculingura | furculingurile |