furchiță
/fur'ki.ʦə/Etimologie
Din furcă + sufixul -iță.
Definiții
- (pop., rar) furcuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furchiță | furchițe |
| genitiv-dativ | furchiței | furchițelor |
| vocativ | furchiță | furchițelor |
| articulat | furchița | furchițele |