furchet
/fur'ket/Etimologie
Din italiană forchetta (după furcă).
Definiții
- piesă de oțel în formă de furcă mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furchet | furcheți |
| genitiv-dativ | furchetului | furcheților |
| vocativ | furchetule | furcheților |
| articulat | furchetul | furcheții |