furcar
/fur'kar/Etimologie
Din furcă + sufixul -ar.
Definiții
- cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furcar | furcari |
| genitiv-dativ | furcarului | furcarilor |
| vocativ | furcarule | furcarilor |
| articulat | furcarul | furcarii |