furcărie
/fur.kə'ri.e/Etimologie
Din furcă + sufixul -ărie.
Definiții
- rarșezătoare la care se toarce cu furca; furcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furcărie | furcării |
| genitiv-dativ | furcăriei | furcăriilor |
| vocativ | furcărie | furcăriilor |
| articulat | furcăria | furcăriile |