funduc
/fun'duk/Etimologie
Din turcă findic.
Definiții
- monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. xVIII; funducliu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | funduc | funduci |
| genitiv-dativ | funducului | funducilor |
| vocativ | funducule | funducilor |
| articulat | funducul | funducii |