fundal
/fun'dal/Etimologie
Din italiană fondale (după fund).
Definiții
- (în artele plastice) fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției.
- vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții.
- pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fundal | fundaluri |
| genitiv-dativ | fundalului | fundalurilor |
| vocativ | fundalule | fundalurilor |
| articulat | fundalul | fundalurile |