fundație
/fun'da.ʦi.e/Etimologie
Din franceză fondation < latină fundatio, fundationis.
Definiții
- element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie.
- (la pl.) ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor.
- strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare.
- instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ.
- fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fundație | fundații |
| genitiv-dativ | fundației | fundațiilor |
| vocativ | fundație | fundațiilor |
| articulat | fundația | fundațiile |