fundătură
/fun.də'tu.rə/Etimologie
'a (în)funda + sufixul -ătură''.
Definiții
- stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fundătură | fundături |
| genitiv-dativ | fundăturii | fundăturilor |
| vocativ | fundătură | fundăturilor |
| articulat | fundătura | fundăturile |