funcție
/ˈfunk.ʦi.je/Etimologie
Din franceză fonction < latină fonctio, fonctionis. Confer italiană funzione.
Definiții
- (și în forma funcțiune) activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post.
- grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.
- sarcină, rol; destinație.
- (gram.) rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție.
- ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula.
- (fiziol.) activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor.
- (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.
- (log.) operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | funcție | funcții |
| genitiv-dativ | funcției | funcțiilor |
| vocativ | funcție | funcțiilor |
| articulat | funcția | funcțiile |