fumăriță
/fu.mə'ri.ʦə/Etimologie
Din fum + sufixul -ăriță.
Definiții
- (bot.) (Fumaria officinalis) mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fumăriță | fumărițe |
| genitiv-dativ | fumăriței | fumărițelor |
| vocativ | fumăriță | fumărițelor |
| articulat | fumărița | fumărițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) fumărică, safterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă