fumărit
/fu.mə'rit/Etimologie
Din fum + sufixul -ărit.
Definiții
- dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. xVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fumărit | — |
| genitiv-dativ | fumăritului | — |
| vocativ | fumăritule | — |
| articulat | fumăritul | — |