fulgurație
/ful.gu'ra.ʦi.e/Etimologie
Din franceză fulguration < latină fulguratio, fulgurationis.
Definiții
- iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fulgurație | fulgurații |
| genitiv-dativ | fulgurației | fulgurațiilor |
| vocativ | fulgurație | fulgurațiilor |
| articulat | fulgurația | fulgurațiile |