fulgerare
/ful.ʤe'ra.re/Etimologie
Din a fulgera.
Definiții
- acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură.
- (fig.) senzație, durere scurtă și violentă.
- (fig.) durată scurtă; clipă, moment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fulgerare | fulgerări |
| genitiv-dativ | fulgerării | fulgerărilor |
| vocativ | fulgerare | fulgerărilor |
| articulat | fulgerarea | fulgerările |