verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină populară fulgerare (= fulgurare).
Definiții
- (v.intranz.) (la pers. 3) a se produce fulgere în atmosferă.
- (v.intranz.) (fig.) a scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger).
- a se ivi sau a trece repede (ca fulgerul).
- (v.tranz.) (fig.) a izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă și puternică.
- a arunca asupra cuiva o privire iute și tăioasă; a țintui, a străpunge cu privirea.
Exemple
- Afară fulgeră, va ploua.
- Un gând îi fulgeră prin minte.
- L-a fulgerat o idee.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | fulgera | fulgerau |
Sinonime: 1: (met.) (pop.) scăpăra, străluci, (reg.) sfulgera, (reg. fig.) săgeta
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru fulgerat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru fulgera.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru fulgera.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru fulgera.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru fulgera.