fulgerătură
/ful.ʤe.rə'tu.rə/Etimologie
Din a fulgera + sufixul -ătură.
Definiții
- rarfaptul de a fulgera; fulger, fulgerare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fulgerătură | fulgerături |
| genitiv-dativ | fulgerăturii | fulgerăturilor |
| vocativ | fulgerătură | fulgerăturilor |
| articulat | fulgerătura | fulgerăturile |