fuituitor
/fuj.tu.i'tor/Etimologie
Din fuitui (regionalism pentru „a îndesa” < maghiară) + sufixul -tor.
Definiții
- baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuituitor | fuituitoare |
| genitiv-dativ | fuituitorului | fuituitoarelor |
| vocativ | fuituitorule | fuituitoarelor |
| articulat | fuituitorul | fuituitoarele |