fuguță
/fu'gu.ʦə/Etimologie
Din fugă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui fugă.
- (adverbial, în forma fuguța) degrabă, fuga!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuguță | fuguțe |
| genitiv-dativ | fuguței | fuguțelor |
| vocativ | fuguță | fuguțelor |
| articulat | fuguța | fuguțele |