fuște
/'fuʃ.te/Etimologie
Din latină fustis.
Definiții
- (înv.) suliță de lemn cu vârful de fier; lance.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuște | fuști |
| genitiv-dativ | fuștii | fuștilor |
| vocativ | fuște | fuștilor |
| articulat | fuștea | fuștile |
Din latină fustis.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuște | fuști |
| genitiv-dativ | fuștii | fuștilor |
| vocativ | fuște | fuștilor |
| articulat | fuștea | fuștile |
Din neogreacă φούστα (fústa), care provine din φουστάνι (fustáni) < italiană fustana, și acesta din latină medie fustaneum ("bumbac"). Forma *fusta nu apare în italiană, dar confer calabreză fustu ("parte de jos la bluze").
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fustă | fuste |
| genitiv-dativ | fustei | fustelor |
| articulat | fusta | fustele |
Sinonime: 1: foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință
Antonime: pantalon
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică