fuștaș
/fuʃ'taʃ/Etimologie
Din fuște + sufixul -aș.
Definiții
- (în țară românească și în moldova) soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. xIX; lăncier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuștaș | fuștași |
| genitiv-dativ | fuștașului | fuștașilor |
| vocativ | fuștașule | fuștașilor |
| articulat | fuștașul | fuștașii |