ftori-
/ˈfto.ri/Etimologie
Din bulgară втори (vtori). Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decât circulație pur administrativă.
Definiții
- (înv.) element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang).
Exemple
- Ftori-logofăt, ftori-stolnic.