frântură
/frɨnˈtu.rə/Etimologie
Din latină *franctura (= fractura) sau frânt + sufixul -ură.
Definiții
- frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
- porțiune dintr-un întreg; fracțiune.
- (pop.) fractură.
- rarspărtură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frântură | frânturi |
| genitiv-dativ | frânturii | frânturilor |
| vocativ | frântură | frânturilor |
| articulat | frântura | frânturile |