frâncușă
/frɨn'ku.ʃə/Etimologie
Din frânc + sufixul -ușă.
Definiții
- varietate de struguri cu boabe mici, neuniforme și rare, folosită pentru vinuri de masă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frâncușă | frâncușe |
| genitiv-dativ | frâncușei | frâncușelor |
| vocativ | frâncușă | frâncușelor |
| articulat | frâncușa | frâncușele |