frustratoare
/frus.tra'to̯a.re/Etimologie
Din frustrator.
Definiții
- persoană care frustrează; păgubitoare; (p.ext.) înșelătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frustratoare | frustratoare |
| genitiv-dativ | frustratoarei | frustratoarelor |
| vocativ | frustratoareo | frustratoarelor |
| articulat | frustratoarea | frustratoarele |