frumusețe
/fru.mu'se.ʦe/Etimologie
Din frumos + sufixul -ețe.
Definiții
- însușirea a ceea ce este frumos.
- (concr.) obiect, faptă, lucru frumos.
- (urmat de determinări introduse prin prep. "de" capătă valoarea superlativului "foarte frumos")
- femeie foarte frumoasă.
Exemple
- Frumusețea peisajului, a unei clădiri.
- O frumusețe de casă.
- O frumusețe de fată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frumusețe | frumuseți |
| genitiv-dativ | frumuseții | frumuseților |
| vocativ | frumusețeo | frumuseților |
| articulat | frumusețea | frumusețile |
Sinonime: 1: mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie, 2-3: minunăție, minune, splendoare, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie
Antonime: hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie