frontispiciu
/fron.tisˈpi.ʧju/Etimologie
Din franceză frontispice < latină frontispicium.
Definiții
- partea superioară a fațadei principale a unui edificiu.
- prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc.
- partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frontispiciu | frontispicii |
| genitiv-dativ | frontispiciului | frontispiciilor |
| vocativ | frontispiciule | frontispiciilor |
| articulat | frontispiciul | frontispiciile |