freamăt
/ˈfre̯a.mət/Etimologie
Din latină fremitus.
Definiții
- zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
- murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
- zgomot, larmă.
- (fig.) fior, înfiorare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | freamăt | freamăte |
| genitiv-dativ | freamătului | freamătelor |
| vocativ | freamătule | freamătelor |
| articulat | freamătul | freamătele |