substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză fraude < latină fraus, fraudis.
Definiții
- înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
- sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fraudă | fraude |
| genitiv-dativ | fraudei | fraudelor |
| vocativ | fraudă | fraudelor |
| articulat | frauda | fraudele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză frauder < latină fraudare.
Definiții
- (v.tranz.) a săvârși o fraudă.
- a înșela, a fura pe cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | frauda | fraudau |
Sinonime: 1-2: defrauda, delapida, sustrage