← înapoi la căutare

frauda

/fra.u'da/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză frauder < latină fraudare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a săvârși o fraudă.
  2. a înșela, a fura pe cineva.

Declinare

CazSingularPlural
verbfraudafraudau

Sinonime: 1-2: defrauda, delapida, sustrage

fraudă

/ˈfra.u.də/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză fraude < latină fraus, fraudis.

Definiții

  1. înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
  2. sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfraudăfraude
genitiv-dativfraudeifraudelor
vocativfraudăfraudelor
articulatfraudafraudele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică