franctiror
/frank.tiˈror/Etimologie
Din franceză franc-tireur.
Definiții
- (înv.) soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război.
- (în timpul celui de-al doilea război mondial) partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | franctiror | franctirori |
| genitiv-dativ | franctirorului | franctirorilor |
| vocativ | franctirorule | franctirorilor |
| articulat | franctirorul | franctirorii |