← înapoi la căutare

franca

/fran'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din italiană francare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
  2. (v.tranz.) a timbra o scrisoare.

Declinare

CazSingularPlural
verbfrancafrancau

frâncă

/'frɨn.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din frânc.

Definiții

  1. (adesea adjectival) nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfrâncăfrânce
genitiv-dativfrânceifrâncelor
vocativfrâncofrâncelor
articulatfrâncafrâncele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică