Etimologie

Din latină frangĕre.

Definiții

1. (v.tranz.) a rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică.
2. a fractura un os, p. ext. un membru al corpului.
3. (v.refl.) (despre o masă de apă, despre valuri) a se lovi (de mal, de stânci, etc.), împrăștiindu-se în valuri mici.
4. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc.
5. (v.tranz.) (fig.) a înfrânge, a învinge; a birui (în luptă).

Exemple

• A frânge în două pâinea; a frânge o creangă.

Declinare

Sinonime: 1: rupe, (înv.) înfrânge, 2: fractura, rupe, 4: îndoi, 5: bate, birui, înfrânge, întrece, învinge

Etimologie

Confer franc.

Definiții

1. formă alternativă pentru franc.