frăguță
/frə'gu.ʦə/Etimologie
Din fragă + sufixul -uță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui fragă; frăguliță, frăgușoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frăguță | frăguțe |
| genitiv-dativ | frăguței | frăguțelor |
| vocativ | frăguță | frăguțelor |
| articulat | frăguța | frăguțele |