frățietate
/frə.ʦi.eˈta.te/Etimologie
Din frăție + sufixul -tate.
Definiții
- (înv.) fraternitate; frăție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frățietate | — |
| genitiv-dativ | frățietății | — |
| vocativ | frățietate | — |
| articulat | frățietatea | — |
Din frăție + sufixul -tate.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frățietate | — |
| genitiv-dativ | frățietății | — |
| vocativ | frățietate | — |
| articulat | frățietatea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică