frâuleț
/frɨ.uˈleʦ/Etimologie
Din frâu + sufixul -uleț.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui frâu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | frâuleț | frâulețe |
| genitiv-dativ | frâulețului | frâulețelor |
| vocativ | frâulețule | frâulețelor |
| articulat | frâulețul | frâulețele |