← înapoi la căutare

franc

/frank/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză franc.

Definiții

  1. denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc.
  2. (înv.) unitate monetară în România; leu.
  3. (azi, la pl.) valoare bănească nedeterminată; bani, avere.
  4. denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care face parte din aceeași specie cu altoiul.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfrancfranci
genitiv-dativfranculuifrancilor
vocativfranculefrancilor
articulatfranculfrancii

franca

/fran'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din italiană francare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
  2. (v.tranz.) a timbra o scrisoare.

Declinare

CazSingularPlural
verbfrancafrancau

frânc

/frɨnk/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină Francus.

Definiții

  1. (adesea adjectival) nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfrâncfrânci
genitiv-dativfrânculuifrâncilor
vocativfrânculefrâncilor
articulatfrânculfrâncii

frânci

/ˈfrɨnʧʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din frânc.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru frânc.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică