fotografie
/fo.to.graˈfi.e/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză photographie < greacă antică φῶς, φωτός (phôs, phôtós, „lumină”) + γράφω (gráphô, „a scrie”), adică „a scrie cu lumină”.
Definiții
- procedeul tehnic de înregistrare și păstrare "permanentă" a imaginilor, folosind modificarea proprietăților fizice ale unor materiale (substanțe chimice), sau folosind dispozitive electronice care generează semnale electrice în funcție de intensitatea luminii.
- imagine pe un suport, obținută prin procesul fotografiei.
- arta și tehnica fotografierii
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fotografie | fotografii |
| genitiv-dativ | fotografiei | fotografiilor |
| vocativ | fotografio | fotografiilor |
| articulat | fotografia | fotografiile |
fotografia
/fo.to.gra.fiˈa/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză photographier.
Definiții
- (v.tranz.) a fixa imaginea unui obiect, ființe etc. pe un film sau pe o placă fotosensibilă, cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie.
Sinonime: (pop.) (se) poza
fotografia
/fo.to.gra.fiˈa/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din fotografie.
Definiții
- forma de singular articulat pentru fotografie.