fortuna
/forˈtu.na/Etimologie
Din latină fortuna.
Definiții
- (în concepțiile mistice) forță supranaturală care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor.
- (fig.) concurs de împrejurări favorabile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fortuna | — |
| genitiv-dativ | fortunei | — |
| articulat | fortuna | — |
Sinonime: 1: soartă, ursită, destin, fatalitate, 2: noroc, șansă