formă
/ˈfor.mə/Etimologie
Din franceză forme < latină fōrma.
Definiții
- expresie exterioară determinată de un anumit conținut.
- aspect exterior al unui obiect.
- totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conținutului de idei al unei opere de artă.
- (lingv.) latura materială a unităților de limbă.
- model stabilit.
- mod de conducere.
- (fig.) aparență care este în contradicție cu conținutul interior.
- (tehn.) piesă confectionată dintr-un material dur, în care se toarnă un amestec pentru a-i da o anumită configurație.
- (tipogr.) pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de a fi introdusă în mașina de tipar.
Exemple
- Formă sferică.
- Formă artistică.
- Act întocmit după toate formele.
- Formă de stat.
- Formă de turnătorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | formă | forme |
| genitiv-dativ | formei | formelor |
| vocativ | formă, formo | formelor |
| articulat | forma | formele |
Sinonime: 1-2: configurație, contur, relief, 3: siluetă, 9: calapod, tipar