forfecuță
/for.fe'ku.ʦə/Etimologie
Din foarfece + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile).
- pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (Loxia curvirostra).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | forfecuță | forfecuțe |
| genitiv-dativ | forfecuței | forfecuțelor |
| vocativ | forfecuță | forfecuțelor |
| articulat | forfecuța | forfecuțele |