forfecare
/for.fe'ka.re/Etimologie
Din a forfeca.
Definiții
- acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură.
- solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | forfecare | forfecări |
| genitiv-dativ | forfecării | forfecărilor |
| vocativ | forfecare | forfecărilor |
| articulat | forfecarea | forfecările |