forța

Etimologie

Din franceză forcer < latină fortiare. Confer italiană forzare.

Definiții

1. (v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
2. (v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
3. a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
4. a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
5. (mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

Exemple

• Nu te forțez dacă nu vrei.
• Forța râul.

Declinare

Sinonime: 1: constrânge, nevoi, obliga, sili, 2: încerca, se sforța, se sili, se strădui, 3: sparge, strica, viola, (înv.) silnici, 4: supune

Etimologie

Din a forța.

Definiții

1. făcut sau impus cu forța, prin constrângere.
2. realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți.
3. (despre uși, lacăte) deschis cu forța.
4. (despre zâmbete, gesturi etc.) silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals.