fonotecare
/fo.no.te'ka.re/Etimologie
Din fonoteca.
Definiții
- selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fonotecare | fonotecări |
| genitiv-dativ | fonotecării | fonotecărilor |
| vocativ | fonotecare | fonotecărilor |
| articulat | fonotecarea | fonotecările |